Cu advertising-ul întâlnit la orice colţ de stradă, cu numeroase poveşti ce se plimbă prin aria extraordinarului şi seduceri în aparenţa individualului ce poartă cu ele diverse produse, iată că am decis să abordez tema Ad of the Week (reclama săptămânii).

“Publicitatea este floarea vieţii contemporane: ea constituie o afirmare a optimismului şi a veseliei, bucură ochiul şi spiritul”

Blaise Cendrars

Şi aşa cum afirmă cel mai sus menţionat, originalitatea regizorului Casey Neistat în promovarea celor de la Nike sub deviza Make It Count mi-a încântat simţurile. O altfel de campanie decorată cu inspiraţional ce reuşeste să implice publicul în mesajul transmis. Deşi are o vechime de o săptămână, reprezintă startul perfect pentru această nouă temă. Read the rest of this entry »

O bună parte din anii ce îi port am defilat sub cunoscuta expresie când totul în juru-mi este gri îmi desenez un curcubeu sau undeva în zona aceasta (nu de alta, dar nu garantez pentru exactitatea cuvintelor menţionate mai sus, cel puţin nu acum), însă de ceva zile încoace par a mă pierde încetul cu încetul de acest optimism de suprafaţă. Cutreier străzile asemenea unei fantasme, încercând să mă regăsesc, dar toată căutarea îmi este subminată de omul analitic ce rezidă în mine şi pe care nu îl pot controla. Teorii, concluzii, intrigi, întrebări şi perspective ce până acum erau străine cutiuţei mele cu vechituri par a se aşeza subtil pe paginile  ce îmi clădesc povestea. Multe detalii ce îsi vor găsi locul într-un viitor post, azi concentrându-mă pe câteva rânduri de Salman Rushdie de care nu am scăpare încă de când am făcut cunoştinţă.

Prinsă într-o răceală ce se îndreaptă rapid spre groaznic şi respirând griul acestei zile de marţi (din cauza condiţiei mele de sănătate desigur) sper întru savurarea micuţei părţi ce întregeşte romanul Versetele Satanice ale celui menţionat mai sus. Read the rest of this entry »

Primăvara pare a fi anotimpul schimbărilor, sezonul în care toate simţurile tale experimentează un ocean de emoţii. O perioadă în care mintea se lasă sedusă de noi dorinţe şi care te impulsionează spre ideea de a vrea mai mult de la tine însuţi. Cel puţin aşa se prezintă situaţia în cazul meu, un caz perindat prin izolări subtile, gânduri puse în ordine, ştergeri cu buretele a tot ce şi-a găsit loc sub eticheta inutil şi râvniri răsunătoare pentru o nouă imagine.

Cu fiecare plan luat în parte, reorganizat şi decorat cu un nou contur, nici blogul nu a reprezentat o excepţie, ci a fost aşezat sub termenul rebranding. O nouă înfăţişare pentru un nou început!  Read the rest of this entry »

Intoxicaţie informaţională. Devianţe de contextualitate. Like-uri. Comentarii. Tweet-uri. Campanii peste campanii. Subiectivism versus obiectivism. Diferenţe de statut a la online. Blog. Drame. Intimităţi aduse la rang de public şi multe altele m-au făcut să realizez saturaţia ce nutrea în mine cu privire la tot acest Social, o lume căreia, la rându-mi, i-am căzut victimă.

O adeptă a noului, a originalului, mă transformasem într-o siluetă ştearsă a căror zile şi activităţi deveniseră rutină. Pierdusem frumuseţea dimineţii în favoarea reţelelor de socializare, seara se postula ca şi un deja-vu al începutului de zi. Ieşirile în oraş au căpătat un rezumat simplu fără vreo amprentă de amintiri dragi, amuzante sau chiar mai brute, dar care iţi rămân în cutiuţa cu vechituri suficient timp pentru a mai putea fi degustate şi cu alte ocazii la topicul aducerilor aminte. Lista, desigur, poate continua, însă ceea ce este important şi, probabil, destul de vizibil este faptul că m-am rupt de acest mediu pentru o anume perioadă. Read the rest of this entry »

Că viaţa omului este numai un vis, asta au crezut mulţi, şi gândul acesta a început să-mi dea târcoale şi mie. Când văd limitele în care sunt îngrădite forţele active şi cercetătoare ale omului; când văd că orice activitate are de scop să procure satisfacerea nevoilor, care, şi ele, la rândul lor, n-au alt scop decât să prelungească biata noastră existenţă, şi când văd că a trece cu vederea peste anumite puncte ale investigaţiei înseamnă numai resemnare visătoare şi că spiritul îşi zugrăveşte pereţii între care e închis cu figuri colorate şi privelişti luminoase… Toate acestea, Wilhelm, mă fac să amuţesc. Mă întorc în mine însumi şi găsesc o lume! Şi de data asta mai mult ca o presimţire şi ca o dorinţă obscură decât ca o reprezentare şi o forţă vie. Şi atunci totul în faţa mea se împăienjeneşte şi surâd visător mai departe.

Goethe, Suferinţele Tânărului Werther

sursa foto

Îmi plăcea să fiu singură. Încă îmi place. Ador să îmi savurez cafeaua în simpla prezenţă a persoanei mele. Îndrăgesc să mă retrag din agitaţia umană pentru a devora o carte. Îmi place să merg cu mijloacele de transport în comun singură şi să îmi port paşii spre casă doar în compania Sinelui meu. Toate aceste momente de solitudine îmi oferă necondiţionat idile utopice cu gândurile ce îmi străbat cutiuţa cu vechituri, analize ce îmi declară duel, critici ce îmi acidifiază simţurile şi seduceri întru cunoaşterea mea personală. Însă tot acest mic paradis a fost cutremurat de o acea persoană, zidurile cădeau rând pe rând iar frica de apropiere umană căpăta definiţia trecutului cu fiecare zi ce trecea. Deşi refuzam încă să accept, îmi luasem adio de la singurătate îmbrăţişând provocarea, integrarea şi, mai ales, fericirea.

Zâmbete timide aruncate pe furiş. Gesturi necontrolate ce acompaniau acele cuvinte legătoare de o primă conversaţie. Întâlniri accidentale dezvăluitoare de numeroasele lucruri comune ce, inconştient, clădeau bazele unei frumoase prietenii. Cafele, ţigări şi dezbateri literare devenite, încetul cu încetul, detalii rutinare din pagina poveştii noastre. Un rezumat al unei prietenii minunate ce s-a extins dincolo de regulile nescrise ale acestei legături. Read the rest of this entry »

Take this kiss upon the brow!

And, in parting from you now,

Thus much let me avow-

You are not wrong, who deem

That my days have been a dream;

Yet if hope has flown away

In a night, or in a day,

In a vision, or in none,

Is it therefore the less gone?

All that we see or seem

Is but a dream within a dream. Read the rest of this entry »

Din vorbă în vorbă, zâmbet  pe zâmbet şi meniuri minunate ce oferă mail-uri vinovate pentru buna dispoziţie, iată că mi-a fost adusă în dar o frumoasă veste – Şcoala de Blog se întoarce la Timişoara! O bucurie intoxicantă, aş putea spune, şi-a găsit culcuş în mine din acel moment, toată această reacţie fiind accentuată de faptul că noua ediţie, a treia mai exact, are la bază solicitarea studenţilor şi a masteranzilor.

Copil mic ce sunt în momentele colorate ale vieţii mele nu am rezistat tentaţiei de a scrie despre acest eveniment. Aşa că hai să vă povestesc puţin despre oportunitatea dezbătută aici.

Şcoala de Blog înglobează 4 workshop-uri pentru o clasă de 15 studenţi, un loc unde vei degusta lumea blogging-ului şi vei desprinde noţiunile elementare despre aceasta. Iar înainte să fugi cu gândul la teorie, află că Practica este cea care guvernează evenimentul. În alte cuvinte, vei face blogging atât la şcoală, cât şi acasă prin temele ce vor fi date la finalul fiecărui workshop în parte. Read the rest of this entry »

Din când în când traversăm momente ce pot fi uşor aşezate la umbra termenului Obsesie. Prezentul meu, cel puţin, se mulează, fără dar şi poate, în mijlocul acestei afirmaţii. De câteva zile cu miros primăvăratic simţurile mele sunt hrănite la un mod intoxicant, aş zice eu, cu Perfect Symmetry-ul lui Keane.

O piesă minunată ce a dezlănţuit o adevărată luptă între sentimentele expuse şi ascunse pe care persoana mea le poartă. Oricum, fără a mă pierde în detalii, vă ofer în dar aceste ritmuri nebun de frumoase. Read the rest of this entry »

The beauty of a woman
isn’t in the clothes she wears,
The figure that she carries,
or the way she combs her hair.

The beauty of a woman
must be seen from in her eyes;
Because that’s the doorway to her heart,
the place where love resides. Read the rest of this entry »